Pe scurt, ce trebuie reținut:
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a revenit asupra mult discutatei Hotărâri Lin și a adus clarificări esențiale în materia prescripției răspunderii penale. Iată punctele-cheie:
Atunci când nicio dispoziție națională nu stabilește pragul de la care o fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii trebuie considerată „gravă", frauda este calificată automat drept „gravă", în sensul Convenției PIF, din momentul în care valoarea sa totală depășește 50.000 de euro, indiferent dacă prejudiciul suferit efectiv de bugetul Uniunii este sau nu inferior acestui prag.
Curtea subliniază că nu a statuat nicidecum, prin Hotărârea Lin, că standardul național de protecție referitor la aplicarea principiului "lex mitior", astfel cum este prevăzut în dreptul român, și care depășește garanțiile consacrate la art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ar încălca, de principiu, dreptul Uniunii.
Hotărârea Lin nu impune instanțelor române să combine mai multe reglementări succesive pentru a crea, pe cale judecătorească, un regim al modului de calcul al termenului de prescripție a răspunderii penale. Prin urmare, instanțele nu sunt obligate să încalce standardul național de protecție referitor la interdicția aplicării unei "lex tertia".
Soluția din Hotărârea Lin nu încalcă principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, consacrat la art. 49 din Cartă și la art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interdicția impusă instanțelor române de a aplica decizia ÎCCJ din anul 2022 se înscrie în continuarea unei jurisprudențe consolidate a Curții și prezenta, astfel, un caracter previzibil.
Având în vedere importanța principiului autorității de lucru judecat în dreptul Uniunii, acesta nu impune repunerea în discuție a hotărârilor definitive care au constatat, în aplicarea deciziei ÎCCJ din 2022, prescripția răspunderii penale pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
All reactions:
9 shares
Like
Comment