După trădarea ăstora din PNL care bat recorduri de viteză, vedem de fapt că moțiunea a fost împotriva unui singur om sau, dacă vreți, unei echipe mici. Primul pesedist al țării, Nicușor Dan, așa cum îl numeam ironic într-o postare anterioară, are o mare parte de vină. În numele echidistanței și stabilității a refuzat să vadă cel mai important lucru: minciuna. Minciuna acestei moțiuni. Și asta nu e acceptabil.

O moțiune îndreptată, din punctul meu de vedere, chiar mai mult împotriva Oanei Gheorghiu decât a lui Bolojan. Puroiul financiar care colcăie în companiile de stat neperfomante sub formă de sinecuri, salarii nesimțite, insolvențe vechi de ani de zile, a fost expus de Oana Gheorghiu în toată frumusețea lui toxică.

Pentru asta a fost linșată public într-un fel care ar trebui să indigneze pe orice om normal. Unei femei care a construit un spital și a onorat promisiunea făcută celor 350 de mii de oameni care au acordat încredere unei asociații mai mult decât oricărui partid, i s-a reproșat de către alde Marian Neacșu, presă penală, pesediști, peneliști și alți meseni de la ospățul etern al jefuitorilor, că e hoață și incompetentă. Aici suntem. Aici se oprește logica și începe absurdul.

În numele României oneste Nicușor Dan avea de făcut un singur lucru (printre multe altele pe care le-a ratat): să spună clar că o moțiune care susține că listarea unor companii la bursă și reformarea altora înseamnă vânzarea țării, nu e decât o minciună și un pretext pentru a iniția o criză politică.

Câteodată să spui adevărul înseamnă să fii echidistant. Păi, don președinte, dacă vreți să fiți perfect echidistant, dacă să vedeți minciuna stă în calea echidistanței, fiți până la capăt, acceptați votul românilor care susțin partidul extremist AUR și chemați-i la consultări. De ce să-l accepți pe prietenul sistemului Predoiu și să nu negociezi și cu prietenul sistemului, Peiu, ? Arătați-ne, domnule președinte, adevărata echidistanță.

Zilele astea reînvie pentru a câta oară USL. Nici nu mai știu a câta variantă. Opoziția nu mai există în România. AUR este PSD, au văzut-o în sfârșit și votanții lor zilele astea. Bine, era evident de mult. Lupta cu sistemul a murit înainte de a se naște. Simion e o păpușă gălăgioasă care stă cu spatele la meci și se face că nu vede faultul, dar dirijează galeria. Grindeanu rânjește ca o hienă sătulă. Responsabilitate? Zero.

El speră să capitalizeze politic pentru 2028. Țara va intra în criză și de vină va fi Bruxelles-ul, bineînțeles. Și cu temele astea, (Europa cea rea, România colonie) vor aștepta să preia o țară în derivă prin 2028. Reformele alea puține, câte au pornit, se vor bloca. Dar, cel mai important, sinecurile vor rămâne. Salariile nesimțite din companiile de stat vor rămâne. Parlamentarii sunt și ei fericiți că nu mai sunt obligați să-și expună averile pe site-ul ANI. În două săptămâni dobânda la care se împrumută România a crescut, iar leul s-a depreciat, e la minim istoric.

Dar poate cea mai gravă este criza adevărului în care ne adâncim din ce în ce mai mult. Minciuna a câștigat. E repartizată echidistant.