Pentru un Român, născut și crescut în București, asta este îmbucurător de auzit; și absolut enervant.
Dacă înveți istoria reală, realizezi nu doar că suntem același popor, dar că cei din Basarabia ar trebui să aibă statui ridicate pentru cât de mult sânge au jertfit; sânge jertfit nu doar din eroism, ci mult sânge din greșelile Țării Românești, din demagogia cosmopoliților din Țara Românească și Basarabia, și a unor alogeni trădători precum regele Carol II și jigodia mai mică a lui: Mihai.
Ai mei aveau pe undeva pe la 18 ani la „revoluție”, eu m-am născut mai târziu, dar părinții mei nu-i scot pe moldoveni din „țărani”, și mă întreb cum dracu au ajuns la concluzia asta: doar bazaconii auzite. Și nu-mi pot explica decât că asta a fost propaganda anilor ’90, cu un scop, un scop pe care jidanii și cozile lor de topor l-au atins.
Și unde m-am mutat recent, am vecini o familie vârstnică de Români, care au plecat la sfârșitul anilor '90 din România. Când i-am spus domnului că România și Basarabia trebuie să se reunească, începe să-mi râdă în față, explicându-mi că asta nu se va întâmpla niciodată voluntar. Acest domn îmi spune cum în anii '90 veneau primele valuri de Moldoveni în România și toate ziarele nu-i scoteau din „accente ridicole, înapoiați, geamantane de carton, etc.”, iar Românii îi tratau în concordanță.
În loc să se promoveze ce trebuie să se promoveze, într-o situație firească de promovat, pentru un popor desprins în două, ziarele sistemului căutau dezbinare.
Vadim urla prin ziarul lui că "România nu trebuie să se unească cu Basarabia, că altfel riscăm să pierdem Transilvania". Doar că nu exista absolut niciun motiv serios, istoric sau altfel, pentru care am fi putut pierde Transilvania: niciun tratat, niciun acord secret, nicio clauză ascunsă, nici măcar motive etnice, demografice sau economice solide. Ungurii nici măcar militar nu aveau cum să intervină – i-am fi făcut praf în două zile! Vadim era istoric, știa perfect ce face. Acționa cu bună-știință.
Lăsăm că primisem acordul unirii atât de la SUA, cât și de la Moscova. Și Ion Iliescu cu Petre Roman l-au oprit pe Gavrilă Copil, din motive cunoscute doar de ei.
Motive jidănești, desigur.
Doar mai târziu în anii 2000 au început să iasă la iveală promisiunile unirii: dacă facem Israelul mare în România-Mare.
Și pe urmă trebuie să dăm cu subsemnatul că nu suntem antisemiți când declarăm că ne dorim o moarte lentă pentru toți talmudicii.
Copiii diavolului.
<3
<3
