Războiul ăsta e foarte ciudat. Așa cum a remarcat multă lume, lipsesc imaginile, și din Tel Aviv, și din Iran, și din țările din Golf care au fost lovite. Alte războaie - inclusiv cel din Ucraina - au fost intens mediatizate, dar aici avem blackout aproape total. În Ucraina mass-media era foarte bucuroasă să ne arate în timp real „atrocitățile” rusești și „succesele” ucrainenilor. Aici, mucles. Ni se zice în fiecare zi, vag, că Iranul urmează să fie zdrobit până a doua zi. A doua zi, se repetă povestea.
Totuși, se pot corobora câteva informații care, puse cap la cap, ne dau cât de cât o idee despre ceea ce se petrece:
- Pe Flightradar24 vedem că nu zboară nimic în zonă, e o gaură ca deasupra Ucrainei: asta e o dovadă că rachetele zboară din toate părțile pe acolo și nu e deloc așa sigur că „aliații” dețin supremația aeriană, cum se laudă.
- Pe VesselFinder vedem că traficul prin strâmtoarea Ormuz e blocat: asta arată că Iranul nu e deloc „mort”, și uite că mâine se face o săptămână de la declanșarea luptelor, timp în care capacitatea de luptă a perșilor ar fi trebuit distrusă.
- Pe Google Maps, Bing Maps și Waze nu mai vedem nimic legat de obstacole și trafic în Tel Aviv, blackoutul e total. Asta înseamnă că există lovituri iraniene care își ating țintele, provocând distrugeri, ceea ce nu trebuie arătat.
- Pe Polymarket se pariază pe înarmarea kurzilor, ceea ce înseamnă că situația politică din Iran e stabilă și regimul e susținut de populație, în ciuda credinței inițiale că s-ar prăbuși odată ce moare Khamenei.
- Pentru ceva imagini trebuie să ne ducem pe rețele mai mici, cum e gab, și chiar și acolo sunt foarte puține și nu putem ști dacă sunt reale, dacă sunt de acum sau dacă nu au fost cenzurate: faptul că mass-media se abține să arate imagini e un semn că lucrurile nu se desfășoară așa cum s-ar fi dorit.
- Faptul că aliații europeni pendulează între condamnare a atacului israeliano-american (Spania), „ne băgăm și nu prea” (Franța, Germania) și „mucles și capul la cutie” (restul), în loc să-și anunțe ferm participarea ca să prindă și ei o halcă din viitoarea împărțire a Iranului, arată că pe teren lucrurile se duc într-o direcție cam proastă pentru cei care au atacat.
- Scufundarea ineptă (și criminală) a fregatei de ceremonie în apele Sri Lankeze arată că marina SUA are puține victorii reale cu care să se laude în zona de conflict, simțind nevoia să lovească orbește în altă parte.
- Faptul că Emiratele și Qatarul au dat declarații că nu permit SUA să le folosească spațiul aerian pentru lovituri militare împotriva Iranului, dar și faptul că Arabia Saudită și-a temperat drastic discursul, arată că le e frică de Iran și că nu sunt sigure de victoria binomului Israel/SUA.
Cam asta e situația. Dacă lucrurile s-ar fi desfășurat în direcția dorită de Trump și Bibi puteți fi siguri că am fi asistat acum la un festival de imagini, așa cum era în Ucraina la început. În realitate, lucrurile par să meargă al naibii de prost pentru cei care au atacat. Au început să apară și teoriile conspirației de tip „trust the plan/Q-anon”, adică „nu vă faceți griji, totul e gândit să fie așa/să meargă prost”. Și sunt date fel de fel de motive, de la distrugerea deliberată a Europei până la NWO. Sunt bune pentru acea parte a publicului MAGA cu IQ cât pantoful, dar nu pot fi luate în serios.
Trump e un bufon imbecil. A făcut-o lată.