Krossfire's Blog

Niciodata n-am putut privi cu ochi buni indivizii care si-au facut din ”constatare” o profesiune de credinta. In momentul in care esti sa reporter de teren, organ legislativ sau medic legist, constatarea face parte din meseria ta.  Ajungi la locul faptei si incerci intr-un mod pe cat de obiectiv posibil sa reconstitui faptele. Situatia se schimba dramatic insa cand esti lider de opinie , analist, politician sau doar un om cu pretentia de a fi interesant.

Constatarile in sine sunt imposibil de evitat. Cat timp exista un parcurs logic in spate sau o descoperire sincera, nu-i nicio problema. Obiectivitatea umana este oricum imposibil dar uneori e necesara o aproximare. Iritarea apare cand constatarea este de fapt un cliseu sau o asertiune (enunt presupus adevarat fara dovezi). Cand intalnesti cate un fan al ”constatarii” pe strada te pregatesti deja sa pierzi 10-15 minute din viata ta. Cand ai gasit unul online, ai pierdut deja doua minute pentru a citi un plagiat urmat de intrebarea ”Voi ce credeti ?”.

Spre deosebire de opinii, care cer o anumita coerenta si documentare, afirmatiile goale si constatarile te pun intr-o zona ‘’safe”. Astepti de fapt ca celalalt sa se miste din fotoliul confortului mental si sa-ti raspunda, eventual sa-ti scrie articolul. Fie ca zici ”Nasoale alegeri anul asta !”  sau ”Ciudat si Nietzsche asta!” ajungi de fapt la acelasi lucru. Situatia e similara cu afirmatiile de tip ”Viata e grea bai Gigele !” ,  zise la un paharel de catre doi maestri ai bodegii.

Sincer, il prefer pe unul care spune ”teoria evolutiei e de cacat”. Asa macar stiu o treaba. Fie n-am ce sa discut cu individul fie, daca e totusi un om lucid, stiu exact ce teme sa evit in discutie. Daca-mi spui ”Complicata si teoria asta a evolutiei !”, de fapt astepti sa vezi pe ce pozitie ma plasez ca sa-mi poti canta in struna sau sa ma poti contrazice inutil. Daca afirmatia e mascata si de o falsa intrebare, deja poti sa-mi imaginez restul discutiei. Va fi mai lipsita de gust decat un preparat fast-food rece. In general, afirmatiile de gen ajung sa inchida foarte repede dezbateri promitatoare.

Aici nu-i vorba de argumente neaparat ci pur si simplu de prezenta unor opinii puternice, de a te situa ”undeva”.  In spatiul anglofon ar fi vorba de ”having balls”. Asta e si unul dintre motivele pentru care teribilismul si rebeliunea inca prind in spatiul online. Sunt oricand de preferat in fata unora care se rezuma la a da dreptate in toate directiile si la concluzii de tip : ”E greu de spus !” .

Simpaticii astia sunt capabili de a emite sute de platitudini si de a-si schimba opiniile in functie de ”cine castiga” intr-o dezbatere. In cazul online, sunt oamenii care in loc de opinii sau analize iti servesc reeditari ale unor articole pentru ca in final sa se semneze sub concluziile altora. Lipsa de personalitate ? Se poate, desi undeva tot pe la nivelul educatiei as detecta o problema. Frica de a spune intr-adevar ce pozitie aperi, de a iesi in fata si mai ales de a argumenta eficient se trag din minim 12 ani de trauma ”academica” si din vizibile carente la nivelul educatiei personale.Diferenta se vede mai ales in dezbaterile in care participa si oameni din tari ”occidentale”, oameni poate mai slab pregatiti dar vizibil mai detasati si mai putin obsedati de a nu deranja.

La reteta putem adauga si mania corectitudinii politice (de care nu scapa nici strainii, sau mai ales ei). Astfel obtinem niste indivizi stersi dar cu pretentii alaturi de  hipioti moderni care militeaza pentru toleranta si cumpatare copiind obsesiv gandirea altora. Nu spun, constatarile generaliste pot fi utile in discursul public. Ar fi riscant sa te prounti transant in anumite probleme considerate ”tabu” de publicul caruia te adresezi. Chiar si asa, situatiile de gen amintesc de un legist placid , ajuns la doua zile dupa asasinat care constata : ”Subiectul a decedat”

P.S : Fara vreo legatura cu postul, zilele trecute am dat peste siteul asta . Intitulat ”This is why you’re fat”, siteul prezinta cateva preparate culinare care frizeaza infarctul. Din punctul asta de vedere americanii inca ne au la degetul mic.

34 Comments »

Intentionam inca din 2006 sa scriu despre ritualurile ce implica un zilnic izvor de frustrare, telefonul mobil. Initial postul avea o tenta usor misogina insa ar fi insemnat sa-mi omit cu nonsalanta propriile obiceiuri.

Problema aparatului astuia mic si zgomots nu deriva din vreo consideratie metafizica. Nici macar problema ”invaziei intimitatii” nu-i atat de grava. Totul se reduce la aceleasi istorice obstacole in calea comunicarii : imposibilitatea de a anticipa dispozitia celuilalt & imbecilii. In atare conditii, mi-am permis sa sintetizez cateva categorii de parteneri iritanti de conversatie :

1.Insistentul :Despre insistent s-a scris in repetate randuri. Il stiti, e simpaticul ce suna de 8-10 ori pana sa ridici telefonul si sa urli iritat ”’Daaaa !?!”. In cel mai bun caz, iubita sau un membru al familiei au ceva important de spus. In cele mai multe cazuri, cineva a uitat pur si simplu ca suna iar principala nedumerire e  : Auzi ba, tu stii vreun site bun de torenti ? . Asta daca nu cumva apare mai intai intrebarea ”Ce e ? Esti suparat ?”.

2.Absentul : Asta-i omul care si-a luat telefon din motive legate de Feng Shui. Indiferent daca e o urgenta sau e vorba de un mesaj de rutina, telefonul absentului zace mereu uitat undeva prin casa, incarcat sau nu. E genul de om care te suna la doua zile dupa ce ai incercat sa dai in disperare de el si intreaba nonsalant : M-ai cautat ?Era ceva important ?

3.Economistul : Omul care calculeaza mereu minute, tarife de roaming , reduceri, bonusuri pe cartele. E un comportament acceptabil daca vorbesti cu prietena 15 minute pe zi si cu familia inca 15. E complet aiurea cand suni pe cineva urgent si ti se raspunde cu ”Lasa ba, inchide..ca te sun eu ca am minute pe Cosmote !”. Dupa ce astepti 5 minute pentru a-i explica omului ca e chemat de undeva, economistul are grija sa-ti explice cum a primit el bonus de fidelitate pe alta cartela. Cazurile extreme includ oamenii care au impresia ca pierd bani daca nu consuma minutele incluse si oamenii care cer sa fie sunati pentru a primi ”credit”.

4.Centralista : Dat fiindca ”centralistul” n-are aceeasi rezonanta, am apelat la varianta feminina. E vorba de omul cu 8-9 telefoane care iti da cinci numere la care nu raspunde. E acelasi care odata sunat te va ruga sa suni pe ”celalalt numar” pentru ca ”pe-asta se termina bateria”. Odata ce suni pe celalat numar, trebuie sa astepti pentru ca celalalt telefon este undeva pe fundul Atlanticului, intr-un recipient securizat. Cand intr-un final poti trece de ”Alo”, primesti un raspuns zdrobitor : Auzi, dar nu mai bine suni tu pe Zapp ?. Daca omul are un aparat dar vreo sase cartele pe care le schimba, doar matematica si teoria probabilitatilor te mai pot salva.

5.Kalashnikov: In principal apanajul sexului frumos, vorbitul la telefon peste limitele suportabilului este cea mai cunoscuta apucatura din ”domeniu”. Vom trece peste cheful de vorba al partenerei si peste confesiunile oamenilor pentru care privat e un cuvant prea scurt. Vorbim acum de cei a caror logoree intra in sfera patologicului. De indivizii care te tin o ora in telefon pentru a-ti povesti vacanta lor de acum doi ani si parerile lor justificate despre sensul vietii. Cand ti s-a incins telefonul in mana si constati ca ai inceput sa iei bataie la jocul pe care-l jucai in paralel, apare si concluzia lui : ”Mi-a parut bine, hai ca te mai sun eu zilele astea !’‘. Normal, doar autobiografiile nu se scriu intr-o zi.

6.Adela Lupse :  Daca habar n-aveti cine-i domnisoara, amintiti-va de isteria asta de filmulet.  Da, e vorba de oamenii care urla mereu ”De ce nu raspunzi ? / Unde esti ? / Te-am sunat si acum zece secunde !/ De ce nu suni inapoi ?” desi stiu foarte bine ca e total irelevant in context. Sindromul Adela Lupse nu e limitat sexual si in unele cazuri e contagios (la pachet cu paranoia).

7.Sportivul : Sportivul se plictiseste. Des. Exercitiul lui zilnic este sa sune oameni la intamplare pentru a nu-si atrofia muschii degetelor. Sa nu-mi spuneti ca nu v-ati trezit cu un om de care nu va mai amintiti care va suna sub pretextul : ”Asaaa..sa mai vorbim si noi / Ma plictiseam”. In general cand ma plictisesc, ma plictisesc pe timpul meu si nici nu sun la miezul noptii pentru a-l intreba pe celalalt :  ”Tu cine esti ?”.

8.Neo : Crezand ca Matricea e cu el, Neo va suna imediat dupa ce ai inchis telefonul pentru a-ti spune motivul pentru care te sunase prima data. Scopul ar fi ca apelul sa dea o gaura in continumul spatiu-timp si sa ajunga la destinatie inaintea finalizarii primei convorbiri. Toti o facem uneori dar e al naibii de iritant : e ca si cand ai avea flashbackuri la fiecare doua secunde de convorbire.

9.Terminator : E omul caruia daca-i spui ca a pierdut Dinamo isi arunca telefonul cu forta in zid uitand ca in partea cealalta un stelist sta cu urechea in boxa.  Aveam porniri similare cand foloseam digimobil (asta pana sa binevoiasca cineva sa-mi fure mandretea aia de mobil de 30 RON care se descarca la 2 zile). Motivele pot tine de o nevroza reala , de probleme tehnice dar si de hobby.

10.Fantoma : Imediat dupa ce te-ai chinuit sa explici 10 minute cum e cu noul proiect, constati ca de fapt fantoma, multivalenta si multifunctionala, era intr-un cu totul alt plan al existentei. Faptul ca cineva zice ”Ahaaa” la doua minute inseamna ca ori e zid, ori e mort. Ar mai fi si varianta in care nu este atent desi va nega obsesiv ipoteza. Pe scurt, e omul care nu e niciodata pe faza dar n-are bunul simt sa spuna ca face altceva. Mai mult, nu esti sigur ca vrei sa afli ce face cu mana lasata libera (daca nu cumva te-a pus pe speaker in timp ce joaca tenis de masa). Uneori pasivitatea e justificata (in trafic, in cazul in care subiectul e irelevant) iar alteori e doar nesimtire. Am subscris in cateva randuri la ambele deci nu insist.

BONUS : SMS-maniacul, omul care prefera sa-ti trimita 8-9 SMS-uri pentru a-ti transmite o informatie care ar fi incaput in maxim un minut de conversatie. Situatiile amuzante apar cand din cauza aglomerarii retelei, SMS-urile se fac nevazute sau intarzie. Omul e imperturbabil, incepe sa retrimita tot de la primul mesaj. Poate fi un subtip al economistului care considera ca 300 de SMSuri gratuite = 300 de SMSuri care TREBUIE trimise.

EXTRA-BONUS (via Gia)  : Beeep Man (aluzie deloc finuta la Cosmote). Desi specia a cam disparut in ultima vreme, ne putem aminti cu placere de oamenii pentru care orice mesaj de la ”Salut !” la ”I have a dream..” se reducea la un simplu bip. Probabil intrarea bipului in sfera instrumentalului (Dau bip cand plec) a adus la separararea si izolarea speciei in cauza.

P.S : Stiu ca postul nu-i tocmai un bastion a calitatii dat fiindca e un draft mai vechi. Totusi, daca tot a venit vorba de telefoane, merita sa aruncam un ochi si asupra ultimei lansari din gama Qisda (via Bogdan) . Legat de brandul BenQ,  Qisda (Quality Innovation Speed Driving Achievements) va deveni o nesfarsita sursa de glume retardate tintite catre gagicile din magazinele retail. Telefonul are o rezolutie uriasa dar principala atractie consta in a intra in magazin pentru a cere sa ti se ”arate Qisda”.

43 Comments »

Dupa cateva peripetii de care prefer sa nu-mi amintesc, am decis sa dau un bobarnac blogului. Intentionam sa va mai chinui cu ceva muzici greu de digerat dar mi-am zis ca articolele puse la pastrare sunt mai importante.

Motivul titlului s-ar putea regasi usor intr-o banala cautare Google. E suficient sa cautati termenul ”boala nationala” si veti gasi cel putin trei-patru boli nationale atribuite poporului roman. De la sedentarism la duplicitate pana la invidie si ”basescita”, frecventa expresiei este uluitoare. Daca restrangeti cautarea la bloguri, ecranul  PC-ului va geme de afectiuni metaforice. Sunt convins si de faptul ca ca multi dintre voi au intalnit in decursul vietii de cititor cel putin trei articole in care se vorbeste despre o ”boala nationala”. Fotbalul, victimizarea, politica, nu ar putea fi altceva decat boli si chiar mai rau, boli nationale.

In atare conditii, ai spune ca singura boala de care suferim cu-adevarat este ipohondria, urmata de puternice impulsuri paranoice. Comentariile de pe blogurile populare si platformele de blogging o demonstreaza. De la oameni care au impresia ca ducem in spate tot greul UE pana la indivizi care ne considera superiori intelectual si istoric (am mai abordat problema), toti au cate o solutie. Nu conteaza ca altii spun ca nu suntem nici macar in grafic , noi o tinem pe-a noastra, fara dovezi sau probleme de logica.

Din punctul asta de vedere, cred ca ajungem la o boala mai concreta : autismul. Am fost si suntem victimele unui ”pafarism” istoric despre care nu sunt sigur ca e doar apanaj comunist. Desi exista oameni care stiu ce se intampla, majoritatea populatiei traieste in cu totul alta realitate politica si economica. O cauza ar fi lipsa educatiei politice insa despre asta am mai discutat. Nu doar in Romania lipseste. Din nefericire, mass media nu face altceva decat sa confirme presupozitiile si autismul national. Nu suntem doriti la masa bogatilor pentru ca stim ceva. Se face scut antiracheta platit din impozitele lui Nea Marin. UE are nevoie de noi, ascultati-l pe Gigel, analist politic !

N-am putut niciodata sa acceptam ca am fost lasati pe-afara din cauza irelevantei, din cauza incompetentei incredibile a conducatorilor si a lipsei de educatie a celor ce i-au ales. Pur si simplu, criticatii politicieni (adusi la putere tot printr-o ”boala nationala”) nu sunt capabili sa alcatuiasca o mapa coerenta, sa se exprime fluent intr-o limba de circulatie sau sa puna corect problema la nivel international. Evident, e vorba de o majoritate vizibila, nu de ”toti” politicienii. Poporul care stie , evident, ce-i de facut, nu are nici cea mai vaga idee despre mediul diplomatic, de afaceri sau mediul politic real. El gandeste in termenii ”Basescu e bou\ Geoana e nebun”. Impostorii politici nici nu si-ar putea dori altceva.

Chiar si in trecut, aparitia unui Titulescu a fost posibila datorita unei anumite clase si a unor anumite grupuri. Oricum, lumea politica interbelica a fost la randu-i profund instabila. Asta s-a datorat lipsei de experienta, lipsa pe care o resimtim si acum, dupa mai bine de 20 de ani de ”tranzitie”. Prea categoric ? Acum doi ani ,o delegatie belgiana de functionari europeni a emis o fraza similara. Desi contextul era mai larg, observatia viza proaspetii functionari si reprezentanti europeni din Romania. Cu sau fara ”Studii Europene”, romanii pur si simplu apar ultimii la masa negocierilor si nu stiu niciodata despre ce se vorbeste.  Cum nu inteleg mare lucru de la  ”masa  bogatilor”, apar si speculatiile ulterioare de tip ”N-am inteles eu tot, dar clar vor sa ne-o coaca !”. Se poate sa fi fost prea ocupati istoric cu macelul pentru a forma o scoala si o gandire politica mai coerenta.  Macar dupa Revolutie sa fi avut una neinfluentata de nationalismul primitiv, de crestinism si alte ideologii politico-religioase de secol XIX.

Sunt convins ca nu suntem singura natiune care abuzeaza de cliseul ”bolii”. Totusi, de ce trebuie sa definim orice problema in termenii unei afectiuni medicale generalizate ? Mai ales, de ce cand identificam o boala ajungem la aceleasi mistouri ieftine si falsa indignare ? Imi doresc sa vad macar odata un titlu in presa de genul : Expertii europeni au descoperit leacul pentru boala nationala a romanilor. Leacul contine doze optime de munca si disciplina si este disponibil pe piata inca de la coboararea omului din copac.

P.S : Sunt la randu-mi constient ca am argumentat impotriva unei mentalitati folosindu-ma de expresiile ei specifice. Pentru optimisti, exista totusi statistici care arata ca suntem cu-adevarat buni in anumite domenii. De exemplu topul asta ne aseaza foarte sus in ceea ce priveste consumul de alcool.

73 Comments »

Acum vreo cateva zile, am primit o subtila atentionare ca anul asta norvegienii sunt pusi pe fapte mari. Despre ce-i vorba ? Despre acelasi creuzet de manele pop care ne face sa ne injuram vecinii in fiecare an, despre minunatul Eurovision.

Ei bine, dupa ce in 2006 o trupa de clovni amatori de hard rock (Lordi) aduceau un loc I Finlandei, aproape in fiecare an ne-a fost dat sa vedem macar o trupa rock printre participanti. Fenomenul s-a bazat pe modul in care Lordi luasera premiul : pe langa vizibilele afinitati politice, votantii satui de topaieli cu iz balcanic alesesera trupa in semn de protest.

Anul asta, trupa cu cele mai mari sanse (in viziunea publicului) de a reprezenta Norvegia este o trupa de metal extrem si anume Keep of Kalessin. Trupa s-a calificat deja intre cei opt finalisti ai competitiei norvegiene iar in 3-4 zile vom afla si daca intra sau nu in competitia mare. De ce ne-ar pasa de trupa asta si de ce ne-ar pasa de Eurovision ? Pentru ca tristetea asta de concurs este cam singurul cu o asemenea acoperire si pentru ca de ani de zile musteste de non-talente scabroase. Nu spun ca KoK ar fi in varful piramidei genului, nici pe departe. Inceputa ca o trupa de black metal, Keep of Kalessin a evoluat spre un sound mai melodic si a ajuns sa fie incadrata in mai generalul ”metal extrem”. Corul piesei de fata este cantat curat iar intro-ul este suficient de accesibil incat fanii clasici ai trupei sa se simta dezamagiti.

(Piesa poate fi ascultata la o calitate mai buna si pe pagina de MySpace a trupei)

Importanta participarii trupei asteia sta chiar in genul abordat , metalul extrem/black metalul melodic. Nu ansamblele folclorice, nu genialul Jan Gabarek si nici trupele de indie obscure sunt favoritele publicului. Black metalul a fost , din fericire sau din pacate, cel mai bun produs muzical de export al Norvegiei.  Nebunia a inceput cu incendierile de biserici si crima de care s-a facut vinovat Varg Vikernes in 1993 si a continuat cu noi valuri ale unui gen intens dezbatut. Considerat de multi o culme a ermetismului in timp ce altii il condamna pentru lipsa de melodie si simplitate, black metalul a fost subiect de multiple documentare. Discutia este prea larga si nu are sens dar cert este ca norvegienii nu au probleme in a spune : asta ne reprezinta ! Desigur, faptul ca educatia muzicala  din tarile nordice produce sute de trupe (din care un anumit procent devin faimoase) este o cu totul alta discutie.

In atare conditii de ce ne mai miram de insuccesul Elenei Gheorghe, de plictisul vomitiv al duo-urilor gen Nico & Vlad Mirita sau de tristul plagiat al trupelor gen Todomondo. Sa fie vina spectatorilor care au impresia ca Holograf e muzica elitista si fac semnul crucii cand se baga chitara electrica in priza ? As indrazni totusi sa spun ca nu-i doar vina lor. Pe de-o parte e vorba de lipsa generala de cultura muzicala si pe de alta de juriile care selectioneaza astfel de piese. Fosila Moculescu, aspirantul Barbera, vesnicul liceean Despot sau crucisatorul plagiatului, Marius Moga, nu au competenta sa judece. Ce sa mai spun de Adi Ordean, Cornel Fugaru sau Calin Geambasu.Sa inteleg ca nu mai exista profesori la conservator si ca marii jazzmani din Romania erau ocupati ?

Moldovenii erau pe punctul de a trimite un oligofren, noi ar fi trebuit sa trimitem un tigan. Da, pe nea Salam ala cu balada lui gretoasa si cantata intr-o engleza stalcita. Tot se plangea ca-l urmaresc reincarnarile lui Hitler. Nu ne reprezinta ? Mai bine de 80% din populatie asculta fie manele, fie populara stalcita (etno) fie house/trance si muzica de batut pisica. Bine, nu-l trimiteti pe Salam. Trimiteti-i dom’le pe Inna si pe Fizz.  De acord ca se voteaza pe baza de interese politice insa asta se aplica la primele 2-3 punctaje mari. Restul merge la piesele care aveau cat de cat ”ceva”.

Stiu ca n-are sens sa ma agit pentru o competitie irelevanta si majoritar retarda. Din pacate, e cam singura in care muzica romaneasca ar putea (macar odata) sa spuna ceva. Concursul se adreseaza totusi majoritatii , iar majoritatea are preferintele muzicale ale unei legume fierte. Oricum ai lua-o, nu are gust. Chiar si asa, aparitia unei trupe de black ar fi un semn de insanatosire. Nu-mi dau seama cum dar nu ar strica sa se mai auda din cand in cand si cate un instrument muzical. Pustiul cu vioara  de anul trecut a demonstrat ca se poate, chiar daca a facut-o intr-un mod foarte subtire.

P. S   : Pana cand o sa inteleaga si pseudocompozitorii romani ca e posibil sa aderi la un concurs fara sa folosesti o balada sau o piesa pop, va las cu incununarea a zeci de ani de muzica latina : Mini Daddy – El Nino Ma Bonito

Later Edit : Trupa a intrat in ultimii 4 superfinalisti insa a fost depunctata in defavoarea unui act mai conventional.

56 Comments »

Revigoranta lipsa a televizorului ma face sa am retineri in fata televiziunii online, fie ea si live. De data asta a venit randul randul Realitatii sa loveasca subtil, cu titlul ”PDL-ist la puscarie!”. Avand ghinionul sa nimeresc in plina emisiune Realitatea Zilei, m-am trezit prins in mrejele pseudojurnalismului promovat de Razvan Dumitrescu, acest Torquemada anti-portocaliu. Cu afinitati mai mult decat evidente, moderatorul emisiunii a inecat o stire, de altfel importanta, in atacuri politice. Motivul ar fi fost ca unul dintre reprezentantii PD-L,  primarul valcean Mircia Gutau, risca puscaria.

Cazul este pe cale sa devina subiect de disectie in presa, asa ca puteti incepe cu articolele locale.  Sa repet mai rar, ca sa inteleaga si domnul Dumitrescu : un PRIMAR, deci un membru al ADMINISTRATIEI PUBLICE, este pasibil de puscarie ! Parca e ceva mai important si mai rar intalnit decat ”PD-List la puscarie!”. Nu spun ca partidul nu are importanta . Are, dar nu suficienta incat sa anuleze complet stirea. Condamnat miercuri la trei ani jumatate de inchisoare pentru un dosar de coruptie din 2006, Mircia Gutau si complicele viceprimar nu sunt inca dispusi sa capituleze. Pe langa promisiuni de recurs la CEDO si discursul alarmat al avocatilor, situatia ramane aceeasi : s-a emis o condamnare RELEVANTA pe baza unui dosar de coruptie.

Pentru cei care-si beau cafeaua sau ceaiul in fata calculatorului si s-au plictist deja, cred ca merita sa explic si titlul. Arestarile, condamnarile si acuzatiile grave din ultima vreme arata ca odata ajuns cutitul la os, exista oameni in justitia romaneasca dispusi sa ”lase de la ei”. Macar asa de fatada : un condamnat aici, un arestat acolo. Nu de alta, dar nu mai sunt suficiente fonduri pentru indulgente politice.

Acum urmeaza si partea intens subiectiva a povestii. Coincidenta face sa fiu din Ramnicu Valcea si in ciuda ultimilor ani petrecuti in capitala, sa cunosc, fie si superficial, realitatea valceana.  Mircia Gutau si Nicolae Dicu au fost retinuti si inchisi acum trei ani, in acelasi caz. Vorbim de arest preventiv pe mai multe luni , nu de un simplu detaliu birocratic. Desi acuzatiile la adresa primarului au continuat pe linia constructiilor ilicite, excesului de borduri si a fondurilor jonglate, omul a mai prins un mandat. De ce ? Pentru ca in continuare Ramnicu Valcea arata a oras, nu a comuna interbelica , pentru ca deszapezirea functioneaza, pentru ca exista banci (la suprapret, spun unii), exista trotuare din piatra cubica si pentru ca o comparatie cu Sibiul nu este deplasata. Meritele pentru starea orasului pornesc de la un alt edil dar asta-i alta poveste. Totusi, Valcea este mult mai ”urban” decat ar putea fi vreodata Sectorul 5 (includ aici si Cotroceniul), sector condus de un individ afundat pana la cot in banii publici. E mult mai curat decat imparatia lui Mazare si vizibil mai civilizat decat regatul lui Oprisan. Sa nu-mi spuneti ca baietii astia nu s-au jucat de-a spaga in viata lor…

Desigur, faptul ca primarul inca se bucura de simpatie populara (nu complet nemotivata) nu-l scuza de acuzatia de a fi pretins 50 000 de euro drept spaga. Numai atat ? Sunt convins ca cei amintiti mai sus deja fac bancuri cu ”Gutau” . Cat de neprofesionist politic sa fii incat sa incerci sa furi atat de putin si sa fii prins in flagrant ? Trist dom’le, nu se mai fac tepari ca alta data !  Desigur,  sarcasmul ne-ar putea aduce la gluma ”preturilor de provincie”.

Ce incerc eu sa spun aici nu este ca primarul ar trebui iertat doar pentru ca nu si-a transformat orasul in asezare tribala (din nou, vezi Sectorul 5). Nu e o scuza, cum nici suma respectiva s-ar putea sa nu fie un accident. La fel de departe este si gandul de a lua  in vreun fel apararea PD-L : e totusi vorba de un om sustinut si promovat de ei. In acelasi context ma intreb totusi daca apartenenta la  un alt grup politic , unul cu traditie in dosare de gen, ar fi schimbat situatia.

Intr-un final, indraznesc sa sper ca, daca tot am inceput sirul arestarilor si condamnarilor de fatada, sa ochim si pesti mai grasi. Se cunosc speciile, sunt somonii si casalotii care incaseaza 3-4 milioane de euro pe contract. Se apropie raportul UE si e criza. Macar acum sa pescuim putin…

P.S : Cu tenta ironica sau fals inspaimantata, zeci de siteuri au simtit nevoia sa redea un citat din Florin Salam. Citatul, desi cu greu poate fi numit asa, era o acuzatie de conspiratie nazista impotriva tiganilor si a accesului lor la Eurovision. Ar fi simpatic sa detaliez dar…noi chiar am ajuns sa ascultam ce spune Florin Salam ? Nu-i suficient ca deschide gura ca sa behaie, trebuie sa-i ascultam si comparatia rasiala cu negrii din America ?

29 Comments »